Socata

0/5 0 voturi
Descriere

De cand s-a spanzurat Iuda de soc, se vede ca ramas credinta la poporul romanesc ca atat socul, cat si locul de pe langa dansul nu este curat. Sub soc sede si Uciga-l crucea. Si daca unul sau altul se incumeta a se apropia, Necuratul il maltrateaza, ii stramba falcile, ii suceste picioarele, il ologeste si cate nu-i mai face. (Marian)

De prin ’85 incoace, socata se amesteca, ati vazut, draceste si destul de imprudent in borcanele noastre. La-nceput am crezut ca-i vreo idee pestrita de-a mai minti saracia, dar, vazand cate lamai si cat zahar inghite (mai tineti minte cat era ratia pe luna la tara si cat era la oras?) a trebuit sa recunosc ca au innebunit romanii (de foame si sete) si dau bunatatea cea dulce si putina a vietii pe flori.

Noi, care adunam tot anul ratia de zahar de la gura copiilor si matusilor bolnave (sa spuna Ileana Dehelean cat a furat de la ceaiul nepoatelor),

Noi, care mituisem asistentele de la toate spitalele de diabetici ca sa ne dea liste cu adrese de bolnavi (nu indraznesc sa-mi amintesc ca proiectasem un aparat de dializa ca sa le luam, la schimb, sangele cel dulce),

Noi, care convingeam familiile indoliate (dandu-le ratia noastra de ulei, branza, carne si ce mai era dramuit, adica totul!) sa ascunda decesele in tacere (si decedatii in debara) cate o luna, pentru a le putea ridica ratia de zahar si asa nefolositoare,

Noi ne-am vazut brusc si dur concurati de cazanele de socata din toata

tara!

Dar sa va lamuresc chestia, ca povestea e mai lunga: inventasem, prin ’78, vinul de sufragerie. Dorel Visan depusese brevetul la Teatrul National din Cluj, eu la primaria din Bobohalma, iar Nicu Ciolovan - cel mai curajos si mai hotarat dintre noi - scrisese o vedere la Paris, la o verisoara de-a nevesti-sii.

Disperati de saracie seaca, revoltati de posircareala - citeste pisorceala - progresiva a vinurilor din comert, ne-am hotarat sa ne facem noi insine vinul nostru cel de toate zilele.

Dupa ce Nicu s-a intors de la studii din Rahova, cu o mana rupta si fara limba-n gura, ca l-au pus tovarasii profesori sa dea extemporale in franceza (daca tot scrisese la Paris) si i-au facut observatie cu ranga, „parce-que il s’obstinait a matraquer la langue“, ne-am apucat de treaba.

Ne-am vandut camasile de pe noi, drepturile de autor, cultura generala, si ce mai aveam nefolositor si am cumparat butoaie si damigene.

In sufragerie am montat instalatia de fermentare. In balcon am pus damigenele la limpezit. In dormitor am aranjat vinoteca, invechind vinul cum se cuvine, pe perioade lungi si foarte lungi - cinci pana la zece zile maximum, ca mai mult nu rezista, mai ales daca trecea vecinul Guta Baiesu cu Stefan Banica senior pe la noi.

Ne-am cumparat si un storcator modern (putin cam costisitor, ce-i drept) pe Dan Condurache, foarte eficient, dar care consuma mult (din ce storcea) si ducea si la copii, la teatru, ca Fane Iordache mai gusta pe vremea aceea.

In fine, ne-am organizat. Dar, spre surprinderea noastra nedisimulata, oricati struguri luam si oricat vin faceam, era, in fiecare an, si mai putin!

Mai dracie!

Dorel Visan, care era specialistul nostru tehnic - intrucat jucase intr-un film cu Mereuta, iar Clujul era la numai 200 km de Blaj - s-a gandit sa facem si vin de-a doua. Adica, dupa ce am tras mustul, sa punem apa si zahar peste boasca, ca tot vin iese, si chiar mai limpede.

Zis si facut! A iesit minune! Mari specialisti, unii de talie mondiala - un masinist de la „Bulandra“ si o vecina de a lui Sebi Stefanescu - au declarat vinul nostru secund ca vin cu origine controlata controversata (Turda 121, et. 10, ap. 123 pt.conf.) iar podgoria din sufragerie a primit o medalie din miez de paine pe care a mancat-o la o betie Ovidiu Iuliu Moldovan si s-a balonat.

Succesul uluitor ne-a dus la vin de-a treia, de-a patra mana si asa mai departe, colectand, dupa cum v-am spus, zaharul din toate sursele cu eforturi, idei si sacrificii enorme si umane.

Cand am ajuns la vin de-a saptesprezecea mana, lucrurile aratau asa: vinul rosu era in sfarsit limpede cu luciu - mai alb ca apa - dupa o luna de fermentatii indracite, dar, daca-l trageam in pahar, se facea maro si-ncepea sa planga in hohote.

Eram in culmea succesului! Nimic nu ne-ar fi oprit. Probabil ca in ’89 am fi ajuns la vin de a mia doua sute treizeci si doua mana, dupa calculele mele, daca n-ar fi aparut concurenta asta scarboasa a socatei, bautura nealcoolica, culmea! Am devenit insa victimele modei care ne-a distrus o industrie prospera si moderna, si ne-a superhidrosocatat.

Albinaritul se subordona unor ritmuri cosmice (succesiunea ano­timpurilor astronomice, evolutia anuala a temperaturilor) si biologice (ciclul de dezvoltare a plantelor melifere, imperecherea matcii si depunerea oualor) fundamentale.

Urmarind cu atentie comportamentul albinelor in perioadele de schimbare a vremii, prisacarii au obtinut date meteorologice foarte utile pentru prevederea timpului: „Daca albinele se grabesc dis-de- dimineata sa culeaga miere si nu zboara departe, ci indata se intorc, e semn de ploaie„Daca huiesc albinele ziua si noaptea la prisaca, se indeparteaza putin de stup sau intra cu gramada inauntru mai inainte de a se insera, aceasta anunta stricarea vremii, va ploua“; „Cand albinele vin cu gramada de pe camp si altele nu mai pleaca, e semn ca ploaia e gata“; „Cand albinele astupa toamna urdinisul (intrarea albinelor in stup) e semn ca iarna va fi grea si timpurie“; „trantorii cand umbla pe dinaintea stupului e semn de ploaie“. (dupa Ghinoiu)

Mod preparare
  • Intr-un borcan de 12 litri se asaza pe fund florile de soc
  • Lamaile se taie-n patru, se storc un pic peste flori, cojile se pun si ele la suc, impreuna cu mirodeniile
  • Drojdia se desface in putina apa si se varsa in borcan
  • Se dizolva in apa zaharul si mierea, se adauga florilor
  • Se umple borcanul cu apa, se acopera cu o farfurioara
  • In cateva zile fierbe (mai agitam si noi zeama), se limpezeste, se trage de pe drojdie in sticle bine legate, se bea rece, ca e mai-iunie, si e vipie - si e exact ce trebuie - spumoasa, dulce, acrisoara (cica si diuretica)!
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate