Poale-n brau

5/5 1 vot
Descriere

Copilaria cea dinainte de adolescenta - vremea lui „am aflat dar nu stiu“, mi-a fost o vreme tulburata de sugestia magnifica de impudoare senina, taraneasca, din numele placintei acesteia din Moldova.

Trageam deja cu coada ochiului - sa nu ma vada mama si sa ma carpeasca - la pulpele vanjoase si albe, dezvelite de fetele si femeile din Ohaba, cand ieseau la parau sa bata rufele cu maiul, asa ca ideea unei placinte „Poale-n brau“ nu putea sa-mi dea decat vise fierbinti si insomnii active.

Vai, greseam...

Mie „Poale-n brau“ mi-au fost puse pe masa calde, intai cu smantana, pentru inainte de masa, si apoi cu miere alaturi, pentru sfarsit. Si cu, n-o sa credeti, Busuioaca de Bohotin!

„Trista alaturare“, mi-am spus (in petto, desigur), „domnule profesor Todosie. Oi fi mata dascal mare de Husi si de vinuri, dar uite ca pui orz langa gaste si diamante in tarate. Pai cum poti mataluta sa asezi acest nectar, aceasta licoare dumnezeiasca, de un rosu transparent si viu ca sucul de capsuni, cu un buchet mai suav si mai pervers decat o fecioara cu ganduri vinovate! - mirosind adica a fragi salbatici, a polen de iedera si crin, a floare de mar fecundata si a miere de padure - cu gust de o dulceata invadatoare, imbracandu-ti gura si divin, toata carnea, intr-o ambra lichida si proaspata, in seve de fructe tropicale si de, iarasi, fragi salbatici, cum poti sa lipesti silnic o Busuioaca de neste placintele sarate ce si-au pus, nitam-nisam (si degeaba!), poalele-n brau?!“

„Iti plac?“ m-a-ntrebat profesorul de Busuioaca al Romaniei (tot ce am mai gustat, inainte si dupa, sub numele de Busuioaca, nu numai la celebrul Neamtu de la IAS Husi, dar si la Buzau, la Barlad, la Dealu Mare, n-au fost decat cupaje, saptelizari si esecuri).

N-am putut raspunde, eram cu gura plina, traind, vorba lui Dan Nicuta, „orgasmele pitice“.

P.S. Dom’ profesor Todosie, te rog eu frumos, te roaga tara, aduna-i, cat de iute poti, la un curs de reciclare pe toti cei ce vor sa faca Busuioaca!

Da-le, dom’le, un model spre care sa tinda, invata-i, invatatule, nu tine secretele pentru mata, ca astia s-au pus de omoara si vinul, nu numai pe noi!

Mod preparare

Aluat:

  • Drojdia se desface    intr-o canita cu   ceva apa calduta, dupa care se amesteca cu 1 lingura faina si 1 lingurita de zahar; se lasa sa creasca circa o jumate de ora
  • Se separa galbenusurile
  • Peste restul fainii se toarna drojdia, laptele caldut, galbenusurile, sarea si zaharul; framantati constiincios un sfert de ora
  • Acum e vremea sa adaugati untul topit si caldut - incropit, cate putin, sa se potriveasca
  • Se lasa sa creasca, acoperit, 1-2 ore 

 

Umplutura:

  • Se freaca bine branza cu ouale
  • Dupa ce a crescut aluatul, il faci sul si-l tai in bucati cam cat un mar mic
  • Ungi un platou cu unt
  • Intinzi fiecare bucata de aluat pe platou - cam de o juma’ de degetel grosime - si le umpli cu cate o lingura de branza
  • Ridici „poalele“ aluatului peste branza si le lipesti; lasa-le sa mai respire 1 jumatate ora
  • Ungi o tava cu unt, pui placintele, le ungi bine cu albus, le dai la cuptor - foc potrivit - 1 jumatate ora
Propune o reteta
5/5 1 vot
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate