Tocana olteneasca

0/5 0 voturi
Descriere

Zglobie foc tocanita asta, si carnaciori, si cartofi, si destule verdeturi, si un piparus acolo, s-o „nervozeze“. Trebuie sa fie o minune, mai ales cu o mamaliguta calda si un ulcior de vin.

Rosioara, vinul cel mai raspandit al Doljului dar si al Severinului - ambele cu intinse terenuri nisipoase si secetoase - are, printre multe daruri si pacate mici, o mare calitate: se poate bea cu burta, fara alte consecinte decat veselia zapacita si plangacioasa, asociata obligatoriu cu imobilitatea temporara, instabilitatea emotionala si racnitul entuziast de cantece imbecile (spune-mi ce canti ca sa-ti spun ce-ai baut).

Cade la pace destul de repede cu o tocanita, mai ales daca te pricepi si il amesteci (cupajezi) cu un alt vinut, acid.

Altfel, desi gustoasa, modesta Rosioara poate fi, in unii ani, plata (romanii spun, superb, „aposita“).

Cu toate astea, n-am sa uit niciodata aventura mea din biroul directorial al nu mai stiu carui IAS doljean, cand un sef de crama, starnit de curiozitatea mea pentru vinurile prefiloxerice, a scos de printr-un raft de fiset de contabil o sticla prafuita de Rosioara, veche de patru-cinci ani. Nici el nu mai stia de cand o abandonase, indiferent, acolo.

A destupat-o fara chef, vinul avea o culoare proasta, alb-rosie, si depuneri urate, si a turnat in sila in doua pahare de plastic.

Surpriza!! De la buchetul admirabil pana la gustul fin, cu nerv stapanit tamaios-fructuos, plin de forta, totul era perfect!

Cramagiul, socat, nu-si mai amintea nici anul, nici partida din care-i ramasese sticla de Rosioara, adusa probabil pentru analize si uitata in fundul dulapurilor.

A ignorat paharul meu gol si pofticios, a pus dopul la loc si a fugit cu sticla la directorul general, iluminat de revelatii.

invechirea e un proces - o spun pentru cine nu stie - extrem de complicat, cu chimii si alchimii necunoscute, prin care vinul coboara si urca pe un drum imprevizibil.

Un an dupa imbuteliere e posirca, doi ani mai tarziu e nectar zeiesc. il pui agurida groasa si-l scoti limpede si mieros, trei ani mai tarziu. Pui insa la invechit o Tamaioasa magnifica si, cand dai s-o bei, e bors.

Nu stiu cum controleaza francezii invechirea, dar e sigur ca, deocamdata, oenologia romana are dificultati in a conduce riguros si a stapani mustul spre vin si vinul tanar spre maturitate.

Mod preparare
  • Carnea, carnaciorii si prazul se taie imbucaturi si se pun la prajit in ulei incins, pana se rumenesc usor
  • Ardeii, rosiile, ciusca se grijesc si se toaca marunt din cutit
  • Se stinge prajeala cu rosii, se lasa 10 minute sa dea bine in cateva clocote
  • Se curata cartofii, se taie imbucaturi
  • Se adauga 1 ceasca cu apa la tocana, se acopera, sa fiarba molcom 1 sfert de ora
  • Se adauga cartofii, ardeii, ciusca si vinul, se potriveste de sare, se lasa tocana sa bulbuceasca, acoperita, pe marginea plitei sau in cuptor, cam 1 juma’ de ceas
  • Se toaca verdeata
  • Se ia de pe foc, se presara marar si patrunjel
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate