Placinta armeneasca

5/5 1 vot
Descriere

Nu era oras-targ pe Dunare si nici pe Dambovita cea dulce sa nu fie o stradela ingusta si intunecata, o ulita cu dughene armenesti, intesate de cruci, carti sfinte, dar si de maruntisuri. Mureau evreii de ciuda cand vedeau lumea saracilor (si nu prea) din Popa Nan si Teiul Doamnei dand buzna pe la „Izvorul rece“ ori pe la Batistea de panuri de la Gradina Icoanei si oprindu-se la armeni, pana-n asezamantul si bolnita Coltei, si plecand cu sarsanalele burdusite, de parca negutatorii grasi si parosi, cu cruce la gat cat palma, vindeau testelele de ace si pambrica de Musa gratis!

Ieseau armencele mustacioase in balcoanele de fier forjat, sa se asigure ca barbatii lor oachesi si arzoi nu cad in vreun pacat, vai, lumesc, cu vreo cuconita mai vadana, venita chipurile sa ia sulimanuri. Cand acestia se aflau in prea grea ispita, ii strigau la placinta, stiind ca armenii iubesc (in viata si in ordinea asta) aurul fin cizelat, placinta cu branza si femeia, dupa care nu le mai ramane decat politica financiara mondiala, sora cu robia mortii.

Mod preparare
  • Se incinge untul de fumega, se opareste faina si se amesteca, punand cate putina apa
  • Se framanta, sa iasa un aluat potrivit, si se bate pana face basici
  • Se acopera si se lasa sa respire o ora
  • Branza se freaca cu oua si cu putina sare
  • Aluatul se imparte in cinci bucati
  • In fiecare bucata se taie o deschizatura, un buzunar (puteau armenii sa faca ceva fara sa se gandeasca la punga?) in care se pune umplutura
  • Se lipeste aluatul la loc, se intinde ca o turta si se prajesc placintele in untura, pe ambele parti
  • Se dau la masa cu smantana
Propune o reteta
5/5 1 vot
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate