Mocanstrudel

0/5 0 voturi
Descriere

Aceasta mica monstruozitate (nu numai verbala!) s-a nascut, desigur, in Dobrogea, unde, atrase parca de o vraja, Levantul si Balcanii, Asia si Europa isi dau nu mana, ci sufletul tot, pierzandu-si celula vitala si ratacindu-si miezul spiritual, spre a se topi intr-un anonimat si o singuratate ce seamana cu nefiinta (simtiti deja, sper, infoierea unui vant somptuos, va promit chiar o emfaza torentiala ce va strabate aceste randuri ca o ploaie de comete multicolore, ca o furtuna de pasari tropicale, cum as putea scrie despre ghivecio-ratatouillo-yariko-minestrone-le dobrogean altfel decat nefericit de pretios ?).

Aici, in acest loc magnetic, s-a improvizat eternitatea.

Dar tot aici s-a radicalizat resemnarea in fata efemerului (Delta Dunarii justifica stilul meu, ceva mai colorat - o zic cu blandete - fiind cea mai mare intindere compacta de stuf din lume).

Doua forte ale logicii, aparent indestructibile, retorica incompatibilitatii si cea a imposibilului, au devenit absurde. Dar asta s-a petrecut fara haz si fara deriziune, fara enormitatea caricaturala ce insoteste de obicei atari rasturnari inacceptabile. S-a intamplat asa, pur si simplu, ca o constatare inerta, ca o trezire stearpa in alta lume, intamplata prin ordin divin.

Zecile de semintii ce au tabarat pe grindurile Deltei, pe podisurile Casimcei si Chirnogenilor (Dobrogea nu e un loc in care te nasti, ci in care ajungi), intoxicate instantaneu de inertie, au trait disparitia legitatilor si coerentei fara nici o posibilitate de reactie. In realitatea neverosimila, sucita, halucinanta nu le-a mai ramas decat (uite cum vine socialismul stiintific peste noi) sa incerce sa-si adapteze (nu sa rezolve) contradictiile mici, amarate, caraghioase.

Dar cea mai dramatica dintre experientele dobrogene au trait-o nemtii. Da, prieteni, intre neamurile fascinate de Dobrogea (ce mister o fi avand acest podis secetos, arid si incendiar?) si de Delta (o insula ostila, nici pamant nici apa) s-au aflat si... triburi de nemti (cum le-am putea spune altfel grupurilor de „bauer“ catolici, saraci sau saraciti, ce abandoneaza la mijloc de mileniu landuri alsaciene sau bavareze, migrand ca niste tatari oarecare, insa in sens invers, impotriva curentului, spre rasarit, inca de pe vremea lui Ivan cel Groaznic si Petru Intai ?).

Zeci sau, poate, sute de mii de tarani germani - nimeni nu stie exact - care au trait, vreme de cinci sute de ani, o calatorie fascinanta, una din cele mai spectaculoase si mai nefericite din istorie - Germania - Rusia - Basarabia - Romania - Germania - Romania - s-au oprit, la un moment dat, in Dobrogea.

Descoperind, sub frisca promisiunilor rusesti, plumbii cnutului si cruzimea arcanului militar, blanzii cartoeffel (asa scriu alsacienii) - agricultori s-au tot mutat de colo colo, prin continente si secole, cautand o pace indestulata si imposibila, iar escala finala a fost (normal!) pe pamantul uitarii, insula circei balcanice, Dobrogea - 1885-1940 (unde au si cunoscut o relativa prosperitate).

Tot cu promisiuni desarte, Hitler ii ademeneste, inca o data, pe acesti ciudati tarani nemti ratacitori (ce paradox!) sa se mute, pentru ultima oara, sa se intoarca, adica, in tara tata.

Dar nu are, de fapt, ce sa le ofere, asa ca ii trimite la razboi sau ii inchide in lagare (treaba e un pic mai complicata: bietii plugari germano-asiatici primesc pamanturi cehesti, pe care ar fi trebuit sa le ocupe indepartandu-i, dupa modelul solutie finale, pe plugarii cehi insisi, ceea ce n-au fost in stare sa faca - plugarii sunt o natie cu intelegeri comune ale lumii).

Dupa razboi, supravietuitorii se intorc in Dobrogea, dar satele lor cu catedrale catolice, case sileziene si strazi late cat un stadion nu se mai numesc Ferdinand, ci Mihail Kogalniceanu, cu tot ce inseamna asta, asa ca „bauer“-ii se risipesc in praf si marna si mor (dar numai istoriceste).

Cei pe care i-am cunoscut - daca mai sunt doua sute in toata Dobrogea - se numesc Manoiu, Vintila, Popescu de doua generatii. Ai zice ca gata, exogamia si singuratatea i-au topit, i-au diluat complet in magma majoritara. Nein! Oltenii si constantenii cu care s-au casatorit sunt catolici(izati), cer de mancare klarensupe si-si duc copiii numai pe sfert nemti la scoala germana. Mancarea lor cea mai curenta este un venerabil (e vorba de acelasi aluat rudimentar de acum cinci sute de ani) si foarte nibelung strudel, umplut (din lipsa de altceva? din placere? din mimetism?) cu o mioritica branza sarata de oi, zisa mocaneasca (caci zeci de mii de ciobani ardeleni si-au incheiat transhumanta in Dobrogea aproape in acelasi timp cu colonizarea germana, intemeind satele de la rasarit de Dunare numite Abrud, Hateg, Turda, Fagarasu Nou etc.) si botezat, aiuritor, mocanstrudel.

Ce realitate mai rasucita, ce epitaf (pe o nastere !) mai elocvent, decat acest mocan-strudel (de-altfel satios si fara gust ca orice mancare nemteasco- taraneasca)? Simbol enorm, intercontinental, al unei tragedii de o jumatate de mileniu (dar si al intregii noastre minunate derute milenare), fara personaje principale, fara eroi, fara cor, aceasta varzo-camila, acest, repet, monstrisor, acest unic, rasunator, satiric mocanstrudel ar trebui sa le fie celor care sustin, adesea vehement, inexistenta vreunui fel de mancare exclusiv romanesc, argument suficient si sanctiune.

Mod preparare
  • Se framanta un aluat potrivit - cand nu se mai lipeste de maini se bate de masa de cateva ori, sa-i crape basicile
  • Se lasa sa respire o juma’ de ceas, apoi se intinde foaie mare si subtire pe masa bine stropita cu faina (Frau Minoiu si cu Frau Vintila puneau o panza peste masa si pe ea intindeau aluatul)
  • Se asterne cu branza, uniform, se ruleaza foaia ca un carnat (Frau- ele o invarteau dibaci, cu panza, de nu se crapa foaia pe nici unde) si se invarte in tava rotunda, bine unsa, ca un melc (sau ca o invartita)
  • Se da la cuptor incins, mai putin de-un ceas, iar pe masa se pune fierbinte, cu un blid de smantana alaturi, totdeauna cineva va murmura din alt mileniu, „Gott mit uns“.
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate