Merdenele

0/5 0 voturi
Descriere

Placintica modesta, mirosind a salvari peticiti, merdeneaua s-a tarat, ambitioasa si fara scrupule, pana la poalele Feleacului (ori si mai departe, dar nu stiu eu), unde a lesinat de bucurie vazandu-si numele prafuit de ipingeii geamparalelor tiparit alaturi de ober-langosii aroganti ai apusalitatii (nu radeti, ca nici occidentalitate nu-i mai putin barbar). De, misterele marilor migratii contra naturii, decise de retetarurile stas-urilor centralizate (voi, copii, cei care n-ati cunoscut secretele mari ale lumii multilateral dezvoltate de pe vremea magistralelor cuvantari si magistralelor albastre, n-aveti de unde stii ca la „cece“ se hotara totul, pana si cata sare se pune in ciorba si ce nume sa poarte mosocoarnele)!

Numai calde sunt bune, cu braga rece, si luati asta de parca hogea insusi v-ar fi spus-o.

Mod preparare

Aluat:

  • Clasic, cel zis „de placinta romaneasca“ (il gasiti pe-aici pe undeva, pe la sectiunea „Romania marisoara“, ori, nu stiu, prin Moldova, la specia „placinta“, subspecia „de mere“ sau „cu dovleac“, nu ma puneti sa-l mai scriu iar ca mi-e lene).
  • Aluatul (l-ati gasit? atunci putem continua) se intinde foaie potrivita (in Dobrogea, facaletul se numeste... merdenea si e lung si deosebit de subtire - cam 1 centimetru) se taie in patrate late (sau lungi, cum vreti) de o schioapa care se umplu (cu umpluturi!)
  • Se inchide ca un plic, in patru colturi, rezultand un fel de plic mai gros, un paralelipiped (in prezenta confuziei si incertitudinii orientale simt nevoia de precizie)
  • Se scalda o tava cu unt, se randuiesc merdenelele cu indoitura in jos (asta e, traditia), se mai ung cu ceva unt si se dau la cuptor incins, pe foc lalau, pana se rumenesc
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate