Scofala

5/5 1 vot
Descriere

Veche si uitata bunatate pacurareasca, atat de uitata incat dictionarele nici n-o mai pomenesc ca atare (sensul actual fiind „pricopseala, isprava"), scofala e o gateala facuta aproape numai cu ce da muntele. As fi scris era, dar, traversand eu, nu foarte demult, Calimanii, am avut o sansa extra­ordinara (era sa scriu istorica): am mancat scofala.

Ma adapostisem de o ploaie (mocaneasca) la un „bordei“ de oi, iar baciul mi-a zis „ia, fecior, otar de scofala“. Flamand si grabit, m-am si fript cu „budinca“ asta coapta in spuza - ceea ce mi-a oferit ocazia unei sublime constatari (silogistice): „m-am fript cu scofala, deci scofala exista!“

Pentru ciobani, desigur, e o banalitate, ei sunt satui, probabil, de branzeturile pe care le mananca zi de zi (desi, daca ma gandesc bine, scofala nu poate fi chiar o rutina pastoral-culinara: e drept, branza nu lipseste, slava Mioritei, iar ciupercile-s de colea, dar de unde ceapa, de unde usturoi ?).

Pentru noi insa, „valenii“ (taranii mai impart inca lumea in „valeni“, „munteni“ si „deleni“) scofala e un apanaj al stanii. Numai la stana poti amesteca atatea feluri de laptarii si numai la stana, langa padure, ciupercile suntmai la indemana decat ceapa.

imi vine in minte o singura comparatie: borsul pescaresc al Deltei Dunarii, care e o alta bucatareala a singuratatii unde luxul cel mare nu sunt cele zece-cincisprezece soiuri de peste (ce valoreaza aur pe continent), ci, bineinteles, tot... ceapa.

Cand se pune ceaunul cu scofala pe masa, langa mamaliga aburinda si o strachina de „samatis“ acru si rece, ies in evidenta doua certitudini: ca scofala e un concept al autarhiei pastorale de necombatut (e greu sa contrazici antropologic cu gura plina) si ca verbul „a scofali“, care a supra­vietuit chiar si in dictionare cu sensul originar, „a face bune bucate“, are indreptatiri etimologice sigure si savuroase.

Mod preparare
  • Se toaca ceapa, se taie ciupercile bucatoaie mari si se rasolesc amandoua prin unt incins
  • Se sfarama branzeturile si casurile, se piseaza pasta ienuparul, cimbrisorul si usturoiul, se freaca cu smantana, se amesteca toate cu ciupercile, lasandu-le la foc (imaginati-va ceaunul ingropat in spuza incandescenta) pana se leaga
  • Verdeturile tocate se presara la sfarsit, amestecand si lasandu-le la foc inca cateva minute
  • Se ofera cu mamaliga ciobaneasca si lapte covasit (sau alta acreala de lapte)
Propune o reteta
5/5 1 vot
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate