Bors pescaresc cu „fructe de Dunare”

0/5 0 voturi
Descriere

Degeaba ii spune lumea „bors“, pentru ca niciodata pescarii Deltei Dunarii, cazacii pescari, cum ii numea Sadoveanu, fie ei lipoveni barbosi sau haholi (ucraineni rasi la sange), nu fac si mai ales nu pun in ciorba zeama fermentata de tarate de grau. Dar asa a ramas din vechime si din slava gastro-cazaceasca, bors.

Deci bors ii spunem si noi!

Dar sunt mai multe borsuri in Delta: vreo trei cu adevarat pescaresti, facute de barbati ramasi sa-nnopteze pe grind inghetat si pustiu, numai cu ce au pescuit, si cel facut de „hazeaica“ acasa, unde, chiar si iarna, gasesti de toate si din belsug.

Noaptea, cand pleaca barbatii Deltei la pescuit, nu cara cu ei decat ceva paine, o ceapa-doua, sare, otet si ciusca. Prea rar o sa mai uite lipoveanul prin fundul sacului si un cartof. Dar va sti, in inima plaurului, sa construiasca, ca un arhitect cu inspiratie divina, cea mai gustoasa ciorba de peste din cate exista si iese din apa dulce (se aseamana cu celebra Bouillabesse du Midi).

Si, cand spun peste, inseamna tot pestele Deltei, deodata! Pentru ca, in lipsa zarzavatului si legumelor, gustul formidabil al ciorbei haholesti il da tocmai varietatea de peste care se fierbe in ceaun.

S-o luam pe-ndelete.

Mai intai, cateva sfaturi de deschidere.

Pestele de bors trebuie sa fie cat mai proaspat. Viu, ce mai! Apoi, nu-l spalati prea energic. Curatati-i solzii, taiati-l pe burta. Scoteti-i matele si alte maruntaie, fierea mai ales, clatiti-l o data cu apa curata si gata.

Mai ales, nu-i scoateti branhiile si nici alte „oase amare“. Nu exista nici un fel de „os amar“, chestia e doar o legenda intretinuta de cei ce sparg fierea din neindemanare (iar gustul bun in bors capul il daruieste, cu generozitate). Icrele fara valoare, de albitura, laptii, maruntaiele de rapitor se pun si ele in fiertura.

Deci, ce pesti se pun la bors?

Fara caracuda, fara vaduvita cu carne rosie-aurie (sau macar platica si un crap mai mare) ciorba nu e ciorba. Dar ar fi pacat sa nu fiarba impreuna si un triunghi de rapitori - un somotei, un salau, o stiuca, - cu ceva albitura ca batca si rosioara, un avat si doi carasi cu icre cu tot, neaparat un lin dulceag si o mreana fina la carne ca o perversiune tailandeza (atentie, icrele de mreana dau dureri de cap si ameteli). Si se pun si vreo doi-trei bibani mai mari, cu tesatura carnii alba, aspra si sarata (stiati ca fiecare peste miroase altfel, are alt gust?).

Stiuca cu miros de iarba de mare si cu gust de migdala, somnul cu iz si mai ales gust de castane prajite, vaduvita galbuie cu parfum afrodisiac, sunt unice, opere dumnezeiesti. Totul se combina insa in borsul pescaresc ca-ntr-o - sa zic simfonie? s-a tot spus! - adunare splendid democratica in fata urnelor de vot, pentru a face sa triumfe unica, colosala, inconfundabila vointa populara.

In Delta borsul se mananca cu un dichis local...

Adica se scoate intr-o tava pestele. intr-o strachina adanca se amesteca zeama din ciorba, sare si otet, se marunteste ciusca. in „saramura“ asta acra se intinde pestele, cu mainile si cu picioarele, cu gura, cu ce apuci, ca dac-ai dat o zi intreaga la rame si ti-e de ajuns de frig, nu mai stai sa cauti acolo, intre stufuri si gheturi, bunele obiceiuri, ci te saturi cum poti. Si poti!

Cand ti-e bine si satul esti, abia atunci pui zeama si numai zeama in blide si o bei, fierbinte, deasa si dadatoare de viata, gandind ca placerile lumii sunt putine si merita sa umbli dupa ele, si in timpuri dusmanoase si in locuri departate.

Mod preparare
  • La doi litri de apa se pun o ceapa si o lingura rasa de sare
  • Cand da in clocot se pune pestele cat sa-l acopere zeama, adica vreo patru-cinci chile
  • Dupa douazeci de minute de la primul clocot se adauga otetul, dupa gust (zeama se va albi) „borsul“ e gata
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate