Invartita de pipirig

0/5 0 voturi
Descriere

Pipirigenii intocmesc o varianta locala (pipirigeana, desigur) si insosata, cum nu se poate mai draguta.

Cunosc un vin de placinte dulci! Zau, Vinul de Cotnari (multa Grasa si Feteasca, destula Francusa, ceva Busuioaca) zis, pompos, si Voievodal, are spirit de gigolo, adica tot ce trebuie ca sa zapacesti niste biete „pastoase“ zaharisite: parfumuri starnitoare de idei si perditii inconstiente, culori coruptibile, de creola ariana si blond jamaican, gusturi contradictorii ce invoca acid prospetimea, dar savarsesc experimentat pacatul cel mai dulce (genul acela de faptura periculoasa si minunata care te face sa accepti, lucid si increzator, ca esti june irezistibil, plin de vlaga si bantuit de pofte la o suta de ani, gratios si neobosit la o suta cincizeci de kilograme si mai ales ca esti iubit sincer si dorit nebuneste pentru farmecul, cultura si inteligenta ta, dupa ce i-ai cumparat un Rolls, bijuteriile coroanei britanice, Palatul Sutu si negociezi pentru Coasta de Azur).

Mod preparare
  • Se pune de-o invartita dulce, de mere, branza de vaci, mac, ce-o fi
  • Se incalzeste un sirop nu prea gros de fructe sau, in lipsa, de zahar
  • Cand invartita din cuptor mai ca a dat in rumenit, se picura sos peste dansa, cam o cescuta, si se lasa iar in voia focsorului, pana se rumeneste ca lumea (interesanti, pipirigenii)
  • Se ofera, pare-se, fierbinte, stropita inca cu sirop rece de fructe de padure, in asa fel ca mananci pana mori, si inca ai mai vrea si pe cea lume (nu-i asa ca pana si intr-o carte usurica ca asta ar fi totusi prea facil sa spun ca mare bucurie ar fi sa te invarti de o asa invartita ?)
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate