Sarmale muntenesti

5/5 2 voturi
Descriere

„Miroase a sarmale peste muntii Carpati

 Miroase de-ti vine sa mori!“ (Ion Nicolescu)

Sarma - ua (cuvant de origine arabo-turca, trimitand la o balcanica frunza de vita umpluta cu orez si stafide) se incarca in Carpati de magnifice si grele semnificatii daco-romane, devenind de Craciun o importanta componenta a ritualului crestin ortodox roman, ceea ce face indepartata si straina clorotica sa formula originara.

Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Bobul se mananca pentru sat, caci dupa bob omului indata ii vine sete si se simte satul. Perjele sunt bune, caci indulcesc pe om si-l potolesc la sfezi si la manii. Sarmalele sa le lasi mai pe urma, caci ele-s neamurile, ele-s sfadause; cat fierb in oala, tot una clocotesc si huiesc; si altul nime nu ocareste decat neamul. Strainii sunt ca painea si ca zaharul, sunt dulci, nu te batjocoresc. Dar mai intai sa gusti din peste, ca sa n-ai friguri peste an. (Niculita-Voronca)

Ce vinuri foarte bune putem napusti peste sarmale? Rosii? Da! Feteasca Neagra de la Urlati (cu gust de mura), de la Valea Calugareasca (prune uscate!), de la Bujoru ori de la Topoloveni! Babeasca Neagra de Nicoresti sau Buzau, Cabernet Sauvignon de Samburesti, de Dragasani, de Ceptura si Tohani!

Si mai sunt destule, Valahia e mare: Burgund Mare, Corb, Seina, Oporto, San Giovese, Negru de Sarichioi, Grand Noir de la Calmette, Malbec, Alicante Bouschet, Codana, Negru de Dragasani, Novac!

Dar acum vorbim de sarmalele de Craciun, deci nu avem nici timpul, nici dreptul sa facem experiente! Nu se fac ceremonii religioase experimentale!

Sarmalele merita tot ce e mai bun, ele sunt simbolul nostru national, si fac de garda la drapelul religiei noastre nationale. Ele sunt o hermeneutica a fericirii gustative, un cor multimedia organoleptic. Sunt imbibate de istorie, mai ceva decat de slaninuta!

Sarmalutele sunt asteptarea si implinirea (mai ales cu ardei iute murat)!

Sunt bunastarea ravnita! Idealul blond si bine rotunjit, ca toate idealurile! Viitorul luminos, proiectat de un trecut zbuciumat dar creator!

Sa dam sarmalelor ce e al sarmalelor: un vin rosu pe masura! Dar care, din cateva zeci, care?!

In prima parte a ciclului Craciunului este creata, prin obiceiuri, acte rituale, gesturi, formule magice, spaima de altadata a oamenilor ca lumea merge spre pierzanie la solstitiul de iarna, cand se mareste neincetat noaptea, sporeste frigul si vine imparatia intunericului.

Scenariul ritual cuprinde, printre altele, sacrificiul ritual al porcului si prepararea alimentelor rituale si ofrandelor din grau (colaci, turte) si din carne de porc.

Abundenta ospetelor si petrecerilor din care nu lipsesc excesele de mancare si bautura, cuvintele si expresiile licentioase, jocurile cu masti, dansurile rituale (Perinita) sunt supravietuiri ale unor orgii antice, specifice marilor sarbatori ale timpului.

Cetele de feciori oficiaza, in special prin colinde, drama nasterii si mortii anuale a divinitatii. Stingerea luminilor la miezul noptii simboli­zeaza imaginea mortii timpului, a haosului desavarsit din care urmeaza sa renasca divinitatea si, impreuna cu aceasta, lumea inconjuratoare.

Aprinderea luminii la miezul noptii de An Nou, insotita de explozia de bucurie, imbratisarile si urarile de sanatate si belsug marcheaza depasirea punctului critic al solstitiului de iarna, momentul din care Soarele isi sporeste treptat urcusul pe bolta cerului, iar ziua incepe sa creasca, putin cate putin, „cu cat se misca puiul in gaoacea oului“.

Alte obiceiuri si alte acte rituale readuc speranta, optimismul si starea de echilibru: alungarea spiritelor malefice prin zgomote produse de bice, buhaie, tulnice, talangi etc.; credinta ca se deschide cerul, ard comorile si vorbesc animalele; purificarea spatiului prin stropitul si scaldatul ritual; impacarea pricinilor si savarsirea actelor de toleranta si bunavointa; inceputul simbolic al lucrului; traditii specifice inceputului de an (Sorcova, Plugusorul, Semanatul, Chiraleisa, Vasilca etc.)

Din motive diferite, ordinea logica a riturilor din scenariul prezentat nu mai este respectata intru totul, iar oamenii practica numeroase obiceiuri fara sa le mai cunoasca sensul initial.

Vechimea si suprapunerea sarbatorilor crestine peste cele pre­crestine, a celor greco-romane si orientale peste cele autohtone, geto-dace, au dat nastere unei realitati spirituale unice in Europa, greu de disociat astazi in elementele care au cladit-o de-a lungul mileniilor. (dupa Ghinoiu)

 

Mod preparare

Iar umplutura:

  • Se spala bine orezul
  • Se toaca ceapa si verdeata (si ardeiul iute, de-o fi lume invatata cu d’astea), morcovii se rad
  • Se amesteca toate, carnea tocata, ceapa, morcovii, verdeata, orezul, pasta de ardei si rosii, vinul - sare, piper, cimbru si marar praf, dupa pofta
  • Se umplu foile, se ruleaza si se infunda la capete (nu foarte strans, sa se mai umfle si orezul) - Le puteti face mai mari, mai mici, cum va e placerea si indemanarea, numai sa nu se desfaca la fiert

 

Fierberea:

  • O oala de lut gros se unge cu untura
  • Apoi aranjati pe fund foi de varza si un strat de varza tocata
  • Acum vine primul strat de sarmale, urmat de alt strat de varza, presarat cu pasta de rosii, de ardei, apoi iar sarmale, pana se umple oala
  • Ultimul strat e de varza presarata cu foi de dafin, legaturi de cimbru si marar (piper, sare, boia dupa gust) si felii de rosii din bulion
  • Se amesteca bulionul cu vinul, se incalzesc un pic, se toarna peste sarmale
  • Se acopera si se pun la foc molcom - in nici un caz direct pe flacara - sa undeasca si sa bolboroseasca inabusit de la 5 ore in sus - zeama trebuie sa scada jumatate, chiar doua treimi din oala
  • Se ofera fierbinti (a doua zi mai ales, ca atunci sunt coapte bine) cu smantana, ardei iute, mamaliga calda si vin foarte bun
Propune o reteta
5/5 2 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate