Cartofi „de padure“ (sau „de Rucar“)

1/5 1 vot
Descriere

Un fel de cartofi umpluti, o mancare nord-munteneasca destul de raspandita intre Rucar si Pietrosita, dar, inexplicabil, aproape necunoscuta in celelalte zone ale Romaniei (cartofii umpluti pe care probabil i-ati intalnit culmea, tot in cartea asta si tot in Dambovita, dar mai jos, intre Targoviste si Racari - sunt altceva, o sclifoseala targoveata mult mai aglomerata si mai pretentioasa).

Sub misteriosii si necunoscutii munti Leaota (cine dintre dumnea­voastra a urcat vreodata pe Valea Cetatuii?) cratita si cartofii se umplu cu ce e la indemana la poala padurii: carne afumata, ciuperci sarate, lapte prins, oua.

E o coptura rustica interesanta (fala mesei cu musafiri) de o originalitate paradoxala: desi se gateste subtil, elaborat, cu ticuri de bijutier - lucru neobisnuit pentru o mancare „taraneasca“ - „ingredientele“ sunt elemen­tare, de o simplitate primara (dar, daca ma gindesc bine, la varsta mea si la cat am baut, pot spune orice platitudine, chiar si pe aceasta, ca orice mancare, oricat de sofisticata si de rafinata, tot din elemente e facuta: doar felul intortocheat de a gati defineste bucataria elaborata).

Devine „citadina“ fara nici o modificare, fiind doar o chestiune de prezentare: puneti in locul ceaunului sau al oalei stravechi un vas de sticla termorezistenta si iata, eleganta ne copleseste (in Franta, un fel de mancare oarecum asemanator - ce se numeste, deloc intamplator, „cartof forestier“ - se ofera in marile restaurante ca mare rafinament).

E plauzibil un Pinot Gris de la Valea Mare (nu-i departe de Pitesti) din cel uitat prin cule vechi, arzand retinut, ca aurul ruginit din gorganele regesti: fumega invizibil cu miresme de flori de salcam rosu, raneste, aproape, cu senzatia aceasta unica, de caisa uscata-amaruie, curge uleios, lent, pe peretii paharelor, da fiori sangele lui coagulat, transparent, poruncitor...

M-as intoarce de asemenea si spre rasarit, spre Tohani, sa ma plec si sa ma bucur de acea forta a naturii numita Cabernet Sauvignon, sa vedem care pe care: el, „seniorul“, „regele salbatic“, „rubinul universului“, „seva atotputernica a zeilor“, impunator si solemn, sau eu, lacomul si neputinciosul?

Mod preparare
  • Se fierb - pe jumatate ! - cartofii, se curata de coaja (desi, la Runcu, unde am mancat prima data gateala asta, gazda nu i-a curatat nicicum, explicandu-mi ca „in coaja e taria“) si se scobesc
  • Afumatura si ciupercile se toaca marunt, (dar cu cutitul)
  • Cascavalul se rade, ouale se bat
  • Se amesteca toate, carne, ciuperci, cascaval, oua, smantana, se potrivesc de sare, cimbru si piper
  • Se taie slaninuta felioare hipersubtiri si se face pat in tava
  • Se potrivesc cartofii in culcusul gras si cald si se umplu cu amestecul ce-i mai sus
  • Fiecare cartof se acopera cu cate o felie de slaninuta, sa nu se arda (si sa arate intr-un fel)
  • Se da tava la cuptor incins, pe foc domol, pana se rumenesc cartofii (ca sa se faca mai repede si mai bine, se poate pune in tava o canita de supa de oase sau doar putina apa)
Propune o reteta
1/5 1 vot
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate