Varza clujasca

0/5 0 voturi
Descriere

Din cand in cand, adolescenta imi face semn, pe neasteptate, imi striga, hei, am existat, n-ai fost mereu doar un sontorog puhav si mototolit! Prin vreo ospatarie de provincie, obscura, dar primitoare, o „casuta cu zorele“, o „tanti“, un fel de matusa a tuturor, imi pune dinainte, zambindu-mi complice, de parca as fi fiu-sau, venit de la curve sau de la serviciu (e acelasi lucru) cratita cu singura mancare a zilei, o varza „a la Cluj“.

Miroase de te innebuneste! E inconfundabila, culorile stinse, straturile de carne, pana si felul in care sta lingura rezemata de un bulgare auriu de varza, totul se repeta, identic, de decenii.

Si, abrupt, fara nici un semn, fara nici un avertisment, incepe sa curga un film vechi. Privesc lumea, vara unui pusti strain, taberele asa-numite de munca pentru elevi („cadoul de vacanta“ al „judetenei de partid“), un soi de lagare cumplite, concepute pentru a suplini disparitia taranilor, dar mai ales pentru a reprima si a stinge orice palpaire de spirit, de inteligenta libera, dar care nu reuseau sa stapaneasca nicicum explozia de bucurie si de speranta a adolescentei. Ma intorc in cantinele acelea sordide, dar inveselite de o copilarie flamanda de viata, deja tulburata de pubertati si nelinisti, de acum patruzeci de ani (Doamne, cum s-au dus!). Retraiesc saracia lucie a acelor vremuri, ignorata de nepasarea proaspata si exuberanta a varstelor crude... Si apoi, ca o compensatie modesta, dar irezistibila, a mizeriei, de doua ori pe saptamana, mereu aceeasi varza „a la Cluj“, gustoasa, abundenta, daruindu-se cu senzualitate unei foame de dihanii tinere, neimblanzite.

Ma trezesc, de parca s-ar fi aprins lumina in sala de cinema, mi s-a facut brusc foame, o foame adevarata, de lup. Pustiul strain e acolo, sunt si nu sunt amintirile mele. Sunt eu, dar cine sunt oare? Baiatul ma priveste zambind, ma asteapta, de parca ar trebui sa-l insotesc la prima sa intalnire cu Delia Itu Welther, sa trec din nou prin poarta aceea magica, neverosimil de caraghioasa, a primului „sarut“ - dintii care se izbesc stangaci si aproape dureros in intunericul salii de cinema. Cer fericit si increzator o o farfurie cu varza „a la Cluj“, de parca as cere secretul, leacul suprem pentru tineretea fara batranete.

Vinurile nobile ale Transilvaniei - Feteasca Alba, Riesling Italian, Riesling de Rin, Traminer Roz, Pinot Gris, Neuburger, Furmint, Sauvignon Alb, Aligote, Chardonnay, Silvaner - (nu-l adaug si pe aromatul de Muscat Ottonel ca nu-i locul lui) - nascute pe loc racoros, mai echilibrat si mai umed decat cele din arsita seaca a campiei, au, din cauza (sansa!) aceasta, o fragezime, o suplete numai a lor.

Desprinzand din bobul de strugure, cu rabdare ardeleneasca, desigur, miresme mai ferme, mai bogate decat cele din zonele caldurilor extreme de campie, seci in buna parte, dar si demiseci, sunt, poate, cele mai rotunde si echilibrate vinuri albe din tara, definindu-si soiurile, fiecare in parte, ca un model („vin-scoala“ cum le numeste profesorul Pomohaci, „tata-l lor“).

La varzuci cu carne, podgoria transilvana - Apold, Sebes, Blaj, Jidvei, Medias (adica Tara Tarnave), Alba, Aiud, Lechinta, Teaca, Silvania, Seini, Valea lui Mihai, Diosig, Biharia, Halmeu - e gata, cu sticla la picior, pentru toate gusturile!

Mod preparare
  • Se toaca ceapa, se inabusa in 1 lingura de untura impreuna cu carnea - se mai pune putina sare
  • Varza se grijeste (spala, curata, desareaza daca e cazul) se toaca, se pune la calit in untura; se stinge cu 1 canita de apa fierbinte
  • Orezul se-nfloreste in apa putin sarata
  • Cand carnea s-a muiat bine, se amesteca cu orezul si cateva linguri de smantana, se potriveste de sare si piper
  • Se unge un vas cu untura si se scalda-n smantana
  • Se asaza: strat de varza; smantana; strat de carne cu orez; varza; smantana; carne cu orez; ultimul strat e de varza si smantana
  • Se da la cuptor, o jumatate de ora si mai bine
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate