Cozonac bucovinesc

0/5 0 voturi
Descriere

Am o surpriza pentru dumneavostra, tot atat de sarbatoreasca ca si cozonacul acesta nordic: Feteasca Alba de Carjoaia (sper c-ati auzit de viile astea istorice din podgoria Cotnari !)

Numai la Cotnari, acest vin alb, cel mai raspandit al patrimoniului romanesc prefiloxeric devine, uneori, prin imprejurarile locului, dulce.

Aromat, floral la tinerete, exotic si excitant la buchetul maturitatii, prietenos si sincer la junete, rafinat, atatator si nemilos la varste rotunde - cand e licoare! - Feteasca Alba, la Cotnari, devine un exemplu al farmecului diversitatii sau alteritatii, cum se zice mai nou.

Sarbatorile si obiceiurile primaverii (aidoma celor de Craciun) - celebrand si exprimand agonia iernii si nasterea firii - tablou in alb-negru (lana firului de martisor) prin gesturile si limbajul obscen, provocator al unor ceremonialuri de innoire (exista un zeu carpato-balcanic al dragostei, teribil de varlav, Dragobete), prin ritul intuneric lumina, purificarea in foc ritual al uscaciunilor, alungarea fortelor intunericului cu zgomot si fum, prin abundenta provocatoare dupa postul cel lung, excese sexuale, de bautura si mancare de dupa lipsurile iernii, prin jocuri grotesti cu masti si orgii de origine antica, dansuri rituale, fanatice (Calusarii), sau erotice (Perinita) sunt o memorie colectiva uluitoare, unica in lume, datorita acestor stravechi suprapuneri, greco-romanitatea cu orientalitatea, crestinismul si cultura geto-daca, imposibil de disociat, tulburi, suprapuse, barbare, convulsive. (dupa Ghinoiu)

La fiecare sarbatoare periodica, regasim acelasi Timp sacru, acelasi care s-a manifestat in sarbatoarea din anul precedent sau in sarbatoarea de acum un secol..., regasim in sarbatoare prima aparitie a Timpului sacru asa cum s-a produs «ab origine, in illo tempores» (Mircea Eliade „Sacrul si Profanul”)

Mod preparare
  • Laptele se amesteca cu zaharul si se lasa sa se incalzeasca, dar numai putin, pe marginea plitei 
  • Untul se pune si el la loc caldut, sa se topeasca
  • Se separa albusurile de galbenusuri; albusurile se bat rau, ca la sectie, galbenusurile se freaca cu putin zahar 
  • Se cerne faina pe campul de lupta, adica intr-un lighean
  • Se desface drojdia in putin lapte caldut 
  • Se pun laptele si ouale si incepe razboiul crunt al framantatului
  • Dupa o vreme, aluatul incepe sa se lege, deci se adauga untul, esenta de rom, stafidele, zaharul vanilat si coaja de lamaie
  • Batalia continua inca un sfert de ora, apoi si aluatul si noi ne tragem sufletul in bucataria calda
  • Nucile se toaca, si prin masina si cu cutitul, si se amesteca cu miere de albine
  • Dupa vreun ceas, coca a crescut ceva, asa ca o impartim dupa ce tavi avem si o intindem, bucata cu bucata
  • Presaram nuca pe foaie, cat incape, rulam
  • Se ung tavile cu unt, se tapeteaza cu faina, se asaza cozonacii si se lasa sa creasca cat tava
  • Cozonacii se ung cu galbenus de ou si se pun la cuptor, sa se rumeneasca
  • Se pune o lingura de miere cu putina apa la-ncalzit
  • Cand cozonacii s-au rumenit, se ung cu miere fluida si parfumata, Craciunul sau Pastile pot sa inceapa si mai ales sa se sfarseasca: scenografia consumabila a ultimului act e gata, iarasi, si iarasi, si iarasi...
Propune o reteta
0/5 0 voturi
Comentarii Facebook
Comentarii site
Carti recomandate