Moştenire

Publicat la data de 06-09-2016

Tata spunea că ar trebui să scriu

Eu, firavă ramură ce sunt

Crescută din trunchiul lui puternic ce-a pierit

Acum e o absenţă vizibilă 

O hologramă

Un film pe care-l văd din spatele ecranului

Caut sprijin într-o imagine

Proiectată de mine înlăuntrul meu

Câteodată îl văd în oglindă

Eu sunt urma lui încă aici

Şi el e cel care încă zâmbeşte

Când eu nu mai pot.

Poem scris de Antoaneta Roman, în memoria tatălui

 

Comentarii